Vei inova!
50,00 lei
Scurtă descriere:
În timp ce mașina mea huruia pe un drum din afara Ierusalimului, am auzit la radio anunțul de cod roșu. Mi-am aruncat privirea asupra copilului meu care dormea în scaunul său de mașină și am simțit cum teama punea stăpânire pe mădularele mele. Era 8 iulie 2014 și tocmai trecusem de un punct de control. De săptămâni întregi, singurul subiect despre care vorbeau oamenii era războiul iminent cu organizația Hamas. Israelul tocmai începuse o acțiune militară în Gaza, în căutarea militanților islamici. Ani la rând, Hamasul – al cărei document de bază cheamă la „spulberarea” statului Israel și la înlocuirea lui cu o teocrație islamică – folosise tuneluri subterane pentru a aduce armament și materiale din Egipt.
CUPRINS
Prefață: Să fie lumină!
PARTEA ÎNTÂI: O țară cu un suflet spiritual
Capitolul 1: ADN-ul Israelului
Capitolul 2: Evreii nu pot rămâne indiferenți
PARTEA A DOUA: Provocările locale aduc soluții globale
Capitolul 3: Ambulanțele Uber
Capitolul 4: Doar o picătură odată
Capitolul 5: Adevărații oameni de fier
Capitolul 6: Un Iosif contemporan
Capitolul 7: A patra zi
PARTEA A TREIA: Tehnologie în favoarea binelui
Capitolul 8: Șchiopii vor umbla
Capitolul 9: GPS pentru creier
Capitolul 10: Antivirusul – zidul de foc
Capitolul 11: Înghite videocapsula
Capitolul 12: Un ochi pe coloana vertebrală
PARTEA A PATRA: Națiune mică, viziune mare
Capitolul 13: Un Bandaj de Urgență mai eficient
Capitolul 14: Descoperirea pastilelor cu interferon
Capitolul 15: O chemare mai înaltă
Capitolul 16: Cerul și pământul în bună conviețuire
Capitolul 17: Învierea morților
Capitolul 18: Fii om!
Informații suplimentare
Greutate | 200 g |
---|---|
Dimensiuni | 17 × 24 × 5 cm |
Descriere
Descriere
Prefață
Să fie lumină!
De aceea Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!
Isaia 49:6
În timp ce mașina mea huruia pe un drum din afara Ierusalimului, am auzit la radio anunțul de cod roșu. Mi-am aruncat privirea asupra copilului meu care dormea în scaunul său de mașină și am simțit cum teama punea stăpânire pe mădularele mele. Era 8 iulie 2014 și tocmai trecusem de un punct de control. De săptămâni întregi, singurul subiect despre care vorbeau oamenii era războiul iminent cu organizația Hamas. Israelul tocmai începuse o acțiune militară în Gaza, în căutarea militanților islamici. Ani la rând, Hamasul – al cărei document de bază cheamă la „spulberarea” statului Israel și la înlocuirea lui cu o teocrație islamică – folosise tuneluri subterane pentru a aduce armament și materiale din Egipt.
În seara zilei respective, cam pe la ora șase și treizeci de minute, am ajuns acasă, pe o stradă liniștită și cu verdeață, și l-am pus pe fiul meu, Oren, la culcare. Apoi, am așteptat. Confirmându-mi așteptările, vaietul sirenelor care anunțau raidul aerian s-a auzit prin văzduh. Hamasul începuse să tragă cu rachete peste graniță. În acea primă noapte, grupul de militanți a tras o șarjă de rachete M75 în direcția orașelor Tel Aviv și Ierusalim, două orașe mari despre care credeam altădată că se aflau dincolo de raza lor de acțiune. În timp ce coboram cu fiul meu cele patru rânduri de scări care duceau spre adăpostul antiaerian, mi-am dat seama că era înspăimântat. Mă gândeam câți alți copii din Israel și Gaza erau la fel de speriați. Câteva minute mai târziu am auzit două explozii puternice și am înțeles că ne puteam întoarce sus, în siguranță. Sistemul israelian antirachetă Domul de Fier interceptase cu succes rachetele Hamas.
În următoarele șapte săptămâni, sirenele au sunat mereu, scena repetându-se. Teama nu ne-a părăsit niciodată, însă familia mea, asemenea celorlalți din Israel, se simțea protejată de Domul de Fier. Eram uimit de această invenție. Ea împiedica Israelul să se prăbușească în haosul și măcelul care cuprindea Orientul Mijlociu: Statul Islamic cucerea teritorii importante în Irak și Siria, violându-i și ucigându-i pe „necredincioși”, pe scară largă; regimul Assad își măcelărea propriul său popor, folosind bombe improvizate din butoiașe și arme chimice, în timp ce milioane de refugiați treceau ca un potop granița în Turcia, Iordania și Liban; iar în Egipt, militanții islamici inițiaseră o mișcare sângeroasă de insurgență, în Peninsula Sinai.
Era deprimant. Am crescut crezând că generația mea va vedea pacea stabilindu-se în Orientul Mijlociu. În cadrul studiilor mele postuniversitare, am cercetat istoria islamului și limba arabă; m-am mutat la Cairo și am călătorit în întreaga regiune, cu speranța că voi vedea o schimbare de durată. Popoarele din zonă par însă a fi victimele unei violențe fără sfârșit.
S-a întâmplat însă și altceva, în vara anului 2014. Am aflat că Domul de Fier nu era singura inovație israeliană care salva vieți. Aproape involuntar, am început să remarc celelalte inovații din jurul meu, care contribuiau semnificativ la cultivarea unei lumi mai bune și mai blânde. În urma fiecărei crize – indiferent dacă era o rachetă care se prăbușea cu viteză, un accident de circulație sau un atac de cord întâmplător – se ivea imediat un agent de urgență, călare pe o mașinărie jumătate ambulanță, jumătate motocicletă (cunoscută sub numele de ambucicletă), coordonat printr-o aplicație telefonică din categoria Uber. Apoi, grădinarul meu din Ierusalim mi-a atras atenția asupra unui sistem special de picurare, despre care am aflat la scurtă vreme că era folosit de fermierii din întreaga lume, pentru conservarea uneia dintre cele mai importante resurse – apa – și pentru hrănirea populației globului, aflată în continuă creștere. Un coleg de-al meu a fost diagnosticat cu boala Parkinson și a fost supus unor stimulări cerebrale profunde, care să-l ajute să facă față simptomelor. Am aflat că dispozitivul folosit fusese inventat de Imad și Reem Younis, un cuplu de arabi din Nazaret. Inovația lor a revoluționat operațiile pe creier prin intermediul unui sistem GPS, care le permitea chirurgilor să introducă un dispozitiv similar unui electrod, exact în partea afectată a creierului, pentru tratarea diferitelor afecțiuni locomotorii și tulburări psihice.
Aceste povestiri erau asemenea unor mici raze de speranță în întunericul pe care îl simţeam cum pune stăpânire peste ţară. Doream să înțeleg latura motivatoare a Israelului. Astfel, am început să caut în mod deliberat reformatori sociali, care lucrau la rezolvarea unor probleme dificile – mici și mari – și care făceau ca viața a milioane, dacă nu chiar a miliarde de oameni, să fie mai bună.
Asemenea multor altora, eram și eu conștient de lista incredibilă de inovații israeliene și citisem Start-Up Nation, relatarea marcantă a lui Dan Senor și Saul Singer despre modul în care Israelul a atins succesul economic. Ceea ce nu realizasem însă a fost măsura în care spiritul inovator al acestei ţări influența lumea din afara granițelor sale, rezolvând unele dintre cele mai grave probleme sociale de pe glob. Mi-am dat imediat seama că Israelul era mult mai mult decât o „națiune tânără” şi că juca un rol disproporționat de mare în ce privește contribuția la rezolvarea unora dintre cele mai mari provocări ale omenirii. Nu mă așteptam să fiu mișcat, însă am fost. Am început să simt în kishkesul meu (în yiddish, cuvântul înseamnă „rărunchi, inimă”) că era posibil un viitor de o altă natură.
În cele din urmă, l-am întâlnit pe Yossi Vardi, unul dintre nașii revoluției tehnologiei de vârf a țării. În luna iunie a anului următor, el m-a invitat să iau parte la sejurul anual Kinnernet, o adunare de antreprenori, cunoscută pentru faptul că îi aduna împreună pe evreii, creștinii și musulmanii din Israel, dar și pe palestinienii din Cisiordania, printre alții. Oarecum în treacăt, am acceptat.
Când am intrat în hotelul Saint Gabriel din Nazaret, am avut impresia că pătrund în sala de mese din Războiul stelelor. Erau acolo oameni care jucau Hacky Sack, acționau drone sau săreau pe fereastră, aterizând pe niște perne pneumatice uriașe, pentru a-și verifica viteza. Aproape că mă așteptam să-l văd pe Jabba the Hutt. În următoarele zile am întâlnit câteva dintre mințile de frunte ale Israelului – și ale lumii – și am fost martorul multor altor inovații care se născuseră în Israel. M-am simțit silit să aflu mai multe și să înțeleg motivul esențial pentru care existau atâtea inovații sociale.
Am început să călătoresc prin întreaga țară. M-am întâlnit cu antreprenori în birouri, în parcuri, iar uneori chiar la ei acasă. Am stat în sufrageria lui Michel Revel, care-mi povestea despre noua modalitate prin care a reușit să creeze Rebif – unul dintre medicamentele de frunte în tratarea sclerozei în plăci – făcând experimente pe un prepuț. Am înfulecat pizza împreună cu Bernard Bar-Natan, cel care a pus la punct Bandajul de Urgență, un produs unic, salvator de vieți, care poate controla instantaneu scurgeri masive de sânge și care contribuie la prevenirea infecțiilor în situații de traumă. Am călătorit în partea de nord a Israelului, pentru a mă întâlni cu Amit Goffer, inventatorul scheletului exterior care îngăduie paraplegicilor să meargă. Shlomo Navarro m-a luat, împreună cu dulăul său, în biroul de la subsol, pentru a-mi explica exact cum a conceput Grain Cocoon, o pungă magică cu rol important în lupta împotriva foametei din lume, în care sunt depozitate cerealele și sunt omorâte insectele fără a se face uz de pesticide vătămătoare.
Cu cât întâlneam mai mulți oameni, cu atât înțelegeam mai bine că acești inovatori trăiesc o viață situată dincolo de ororile războiului, una marcată de speranță și optimism. În loc să se lase consumați de bombe și de gloanțe, ei pun la punct dispozitive cu care speră să facă din lume un loc mai bun.
M-am folosit și de ocazia de a trece Linia verde – frontiera creată după armistițiul din 1949 dintre Israel și vecinii săi arabi. Am văzut acolo situația de la care s-a pornit în teritoriile palestiniene. Israelienii și palestinienii sunt prinși în dispute legate de pământ, de accesul la apă, de refugiați și de o mulțime de alte probleme spinoase. Puțini sunt cei care își fac iluzii cu privire la pace. Însă mulți dintre antreprenorii cu care am vorbit cred că inovația poate constitui o punte solidă de legătură între cele două grupuri care se luptă de generații.
Dacă nu urmărești știrile decât ocazional, s-ar putea să ai impresia că viața în Israel nu e altceva decât violență – război, acţiuni sinucigașe, înjunghieri și atacuri cu mașini explozive. Țara își are partea ei de tulburări, însă există și un alt Israel. Dacă arunci o privire asupra celor mai importante probleme cu care se confruntă omenirea, s-ar putea să descoperi că există un israelian care caută rezolvarea lor.
La începutul secolului XX, scriitorul englez G. K. Chesterton scria că America e „un popor cu sufletul unei biserici.”[1] Americanismul, părea el să spună, este propria lui religie. Statele Unite este o țară care își are propriul ei crez, propriul ei set de convingeri și de scrieri sacre – Constituția, Declarația de Independență și credința de durată în visul american. Israelul, am ajuns eu să cred, este un popor care are sufletul unei sinagogi, o țară în care tradiția profetică a creat –conștient sau inconștient – o remarcabilă cultură a inovației, orientată în mare parte spre rezolvarea celor mai teribile probleme ale lumii.
Tradiția mistică evreiască afirmă că atunci când a creat universul, Dumnezeu a inspirat adânc, pentru a face loc minunilor lumii; iar când a zis: „Să fie lumină!”, El a trimis trei vase strălucitoare, care să umple întunericul creației. Dacă aceste vase ar fi rămas întregi, lumea ar fi fost un loc desăvârșit. Forța divină a fost însă mult prea mare. Ea a spart vasele și a împrăștiat scânteile. Cele mai multe dintre ele au căzut pe pământ, în Israel. Scopul nostru, ca ființe umane, afirmă iudaismul, este să adunăm cât mai multe scântei, pentru a restaura vasele sparte ale lui Dumnezeu și pentru a face din lume un loc mai bun.
Cum putem realiza însă lucrul acesta? Pentru mulţi evrei din întreaga lume înseamnă să facă fapte bune, acte caritabile și acțiuni destinate salvării mediului. Dar pentru cei din Israel înseamnă tot mai mult restaurarea lumii prin tehnologie și inovație. Dacă un paralitic poate umbla din nou, atunci probabil că nimeni nu trebuie să mai rămână imobilizat într-un scaun cu rotile. Dacă o singură persoană flămândă are ce mânca, atunci probabil că vom putea rezolva problema mondială a foametei.
Cartea de față vă va arăta care sunt în prezent preocupările Israelului pentru a face din această lume un loc mai bun, care este impactul acestei țări pe plan mondial şi ce poate ea să facă în viitor. Dacă Israelul poate face atâtea lucruri pentru omenire în timp ce se confruntă cu situația actuală, imaginează-ți cum ar putea să arate această țară dacă nu ar fi antrenată în război și dacă nu ar trebui să se apere în permanență pe sine şi granițele sale.
Nu există nicio narațiune care să descrie întru totul statul Israel, dar nici nu se poate nega faptul că are niște inovatori extraordinari, uniți nu prin religie, bani sau poziție, ci mai degrabă prin dorința lor de a salva vieți și de a face din lumea aceasta un loc mai bun. Cei care apără libertatea, pacea și dreptatea socială trebuie să se alăture acestor indivizi, și multor altora care nu sunt menționați în acest volum, în efortul lor de a repara lumea. Există minuni în Biblie, iar această carte ne arată cum continuă ele să se petreacă și astăzi, ori de câte ori cineva ajută o persoană lipsită de ajutor, schimbându-i viața. Realizarea miracolelor moderne este o dorință universală şi niciuna dintre tradiții nu are drepturi exclusive asupra acestui impuls; este o dorință care a prins rădăcini adânci în această țară de mărimea statului New Jersey, situată pe coasta Mării Mediterane.
În ultimii ani au apărut o serie de cărți uimitoare despre tehnologia israeliană. Start-Up Nation a redefinit această ţară și a prezentat cititorilor miracolul ei economic. Ea are resurse naturale scăzute, o populație mică și mulți dușmani. Cu toate acestea, a reușit să lanseze mai multe companii start-up decât Canada, India, Japonia, Coreea și Marea Britanie la un loc. Cu excepția Americii de Nord, Israelul are cel mai mare număr de companii pe NASDAQ și cel mai înalt nivel de capital de risc, ca procent din produsul intern brut, din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Let There Be Water, de Seth Siegel, oferă o prezentare captivantă a modului în care Israelul a devenit o supraputere a apei, în pofida faptului că deșertul ocupă mai mult de jumătate din țară. Weapons Wizards, de Yaakov Katz și Amir Bohbot, ne oferă o perspectivă din interior, în stilul lui James Bond, asupra sistemelor militare create de Israel în ultimii șaptezeci de ani. Fiecare dintre aceste trei cărți s-a concentrat asupra unui anumit aspect al tehnologiei israeliene.
Deşi volumul de faţă, Vei inova!, descrie proiecte concentrate în jurul agriculturii, medicinei, apei și apărării, inima și sufletul lui gravitează în jurul impactului global al inovațiilor care transformă lumea și al oamenilor din spatele lor. Este istoria colectivă a modului în care inovația israeliană îmbunătățește viața a miliarde de oameni din întreaga lume și a felului în care ingeniozitatea israeliană contribuie la săturarea celor flămânzi, la vindecarea celor bolnavi și la adăpostirea celor lipsiți de adăpost. Astfel, atunci când oficialii politici, factorii legislativi, inginerii, medicii, avocații, bancherii, asistenții și profesioniștii din orice alt domeniu caută să rezolve problemele, mici sau mari, ei ar trebui să privească spre Israel, fie pentru a descoperi soluțiile existente, fie pentru a găsi noi soluții. Și, la fel de important, atunci când diverse țări din lume încearcă să descopere „rețeta secretă” a inovației israeliene pentru propriile lor populații și economii, ele ar trebui să privească la esența culturii israeliene spre a găsi principiile călăuzitoare.
Vei inova! este o poveste despre israelienii care au ales speranța și vindecarea în locul morții și al distrugerii. Într-o parte a lumii care își are mai mult decât propriul ei întuneric, aceste povestiri sunt raze de lumină.
Recenzii (0)
Trebuie să fii autentificat pentru a publica o recenzie.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.